Dulce răzbunare!

Fabian era sigur că Dumnezeu făcuse o mare greşeală! Nu înţelegea şi pace cum a putut să îl trimita pe el, un copil care nu e nici cât juma' de buletin la cei nouă ani ai săi, însă sprinten la minte, în aceiaşi familie cu sor-sa, Daria. Calu' acela nătîng !e
Pe lângă că nu făcea nimic toată ziua, decât să se vopsească pe faţă ca un clovn, mai şi ocupa câte zece ore baia doar ca să îşi aranjeze pălăria ! Una din sutele ei de pălării...

Cu toate că nu le purtase pe toate niciodată, continua să îşi cumpere ba o pălărie, ba o bască, ba cine mai ştie ce.
Faptul că nu erau decât mofturile de capul ei nu l-ar fi deranjat atât de tare, însă făcea şi pe deşteapta. Ei i se năzărea tot timpul câte ceva, iar toate bazaconiile ei ce ajungeau la urechile mă-sii se terminau prost pentru ... el, desigur. Tot timpul mânca papară din cauza ei, însă ultima oară mersese prea departe! Fusese pedepsit în casă şi pierduse de două ori consecutiv ocazia să mergă la tanti Leonora. Tanti era o verişoară de-a mă-sii care iubea enorm copii, dar nu reuşise să aibă şi ea unul al ei. Fiecare vizită la ea însemna dulcuri pe săturate, două îngheţate şi două sacoşi cu bomboane, una a lui şi una a Dariei, numai pentru el - atâta bucurie avea şi el după urma soră-sii, ea nu mânca dulcuri, să nu se îngraşe, cică.

Putea să lipsească de la joacă o zi-două şi nici bătaia nu îl deranja, însă asta fusese picătura care umpluse paharul. Aşa ceva nu putea accepta din partea Calului! Era clar, trebuia să se răzbune! Îşi zbătuse capul toată ziua, şi într-un tărziu găsi planul perfect. Se duse mai întâi la dulapul de pălării al Dariei , şi cu un zămbet de satisfacţie socoti că sunt vreo douazeci şi trei. Se uită apoi la ceas şi fugi într-un suflet la maică-sa, care tocmai dădea să iasă pe uşă.
- Mama, lasă-mă pe mine să mă duc să văd de pisicile doamnei Lenuţa. Vreau să îţi arât că m-am făcut cuminte.
Bucuroasă, maică-sa îi puse oala cu torocala mâţelor în braţe şi îi atârnă de gât cheia vecinii. Ajuns la doamna Lenuţa, se miră cum cucoana ţinea nouăsprezece pisici într-un apartament cu două camere. Trecând peste uimire, dădu fiecărei măţe de mâncare şi începu să aştepte, căci trebuia să strângă după ele , când acestea terminau masa.
Între timp, Daria intră tunând şi fulgerând în casă, însă când dădu cu ochii de pisici leşină. Băiatul era încântat! În sfărşit i-o făcuse soră-sii! Aşa îi trebuia! Oricum, pălăriile arătau mult mai bine ca şi castronele pentru bietele animăluţe decât în cap la ea.